No excuse – Q part V

I wish i could be what you want me to be…

As vrea sa pot fi asa cum vrei tu.

Sa nu mai fiu un copil. Sa fiu matura, sa privesc situatia cu maturitatea cu care o privesti tu. As vrea sa pot lua decizii asa cum faci tu si sa nu-mi para rau. As vrea sa ma pot cenzura. Sa nu ma mai supar atat de repede si sa nu mai imi vars nervii pe tine.

As vrea sa fiu minunata ta, sa ma poti privi altfel. As vrea sa nu fiu atat de insignifianta pt. tine si sa-ti captez mai mult atentia. Sa te roada, sa te simti vinovat ca ma lasi asa, nervoasa, suparata si ti-e greu sa-mi dai un blestemat de mesaj. Mai ales ca tu stii bine ca ma linistesc daca vorbesc cu tine.

As vrea sa existe o carte, un fel de manual in care sa scrie cum ar trebui sa te porti intr-o „relatie”. Am senzatia ca orice as face nu e bine, o dau in bara. Parca nimic nu vine de la sine. De la tine, fara interventia mea, sigur nu vine nimic.

As vrea sa nu-ti mai reprosez nimic si am zis ca asta o sa fac. Dar cum sa tac cand asta ma framanta? As vrea sa fiu la fel de inchisa ca si tine si indiferenta in unele situatii. Off…cat de usor ar fi.

As vrea sa trec peste starea asta. Peste mintea mea bolnava care se gandeste doar la cum sa te impresioneze. As vrea sa te las in pace. Sa te las pe tine cu gandurile tale doar de putine persoane stiute. Sa te las inchis in camera ta plina de deziluzii. Esti prins doar in lumea ta si a dracu` sa fiu daca ai lasa pe cineva sa intre acolo.

Ai spus ca intr-o zi imi voi da seama ca-ti pasa. Daca vezi ca nu realizez, de ce nu-mi desenezi? Nu toti suntem din lumea ta. Iar daca nu vrei sa-mi desenezi, inseamna ca nu merit? Si daca nu merit, de ce mai stai cu mine?

As vrea sa stiu cum ar trebui sa fiu ca sa mi te poti deschide.

As vrea sa stiu ce ai de castigat ca te porti asa cu mine. Si stii si tu ca absolut nimic, dar totodata nu vad sa schitezi macar un gest ca te straduiesti, sa fie putin altfel.

Si uite cate contradictii sunt in mintea mea…in  doar cateva randuri.

As vrea atatea sa fiu pentru tine, dar nu-mi reuseste nimic. Asta pentru ca nu pot fi altfel decat sunt, iar la un moment dat va trebui sa te hotarasti.

Ma repet, as vrea sa te las, dar ceva imi spune ca as regreta. Ca mi-ar parea rau pentru ca stiu ce om as pierde. Asa ca…daca totul se va termina, va fi doar din vina ta. Si tu stii…ca totul se intampla doar din vina ta 🙂

…you know what i have to give. So take it or leave it.

PS: Din motive mai mult decat evidente comentariile la acest post vor fi inchise. E un blog personal si-mi rezerv acest drept.

PPS: I miss you.

Anunțuri