Sa vorbim de respect.

Tin sa precizez de la inceput ca m-am lasat de munca 🙂 m-ai exact din data 6 04 2010, am terminat!

Ei bine, ce treaba are munca mea cu respectul? Totul.In Trw, locul in care am lucrat eu, am vazut de toate. Mai multa prostie pe metru patrat  decat in mall, copii ratati, oameni care pur si simplu dintr-o prostie si-au ratat viitorul si acum stau si muncesc de si-au rupt oasele, oameni ignoranti care se cred atotstiutori, tarani „de la sate”.

Ca sa va dati seama cam ce oameni sunt acolo va dau un exemplu: la 20 de ani, parintii acestuia sunt plecati in strainatate si muncesc pentru respectivul si fratele lui. Omu` lucreaza la trw, s-a lasat de facultate. S-a inscris la Politehnica, dar cand a vazut ca acolo trebuie invatat, nu frecat menta, s-a lasat, bineinteles. Dar partea asta nu e cine stie, multi care vin in Timisoara aleg aceasta cale. Visul lui e sa devina sofer pe tir!!!!! La 20 de ani!!! Bai!! Mi se pare aberant. Cum poti sa-ti doresti asta la 20 de ani??? Cum sa nu vrei ceva mai mult pentru tine? Sa lupti ca sa ajungi ceva, sa faci ceva? Nu pot sa inteleg, pur si simplu nu pot. Iar acesta e doar un caz. Pai daca omu` asta asta-si doreste de la viata, cum pot sa-i cer eu sa ma respecte?

Dar niciodata nu am vazut respectul. Probabil nici nu s-a auzit de acel cuvant acolo.  Respect nici fata de sef, toti i-ar trage-o la cea mai mica greseala. Bai frate, nu-i inteleg pe oamenii aia! S-ar manca de vii unii pe altii. Disperarea dupa bani si incultura poate sa duca unde nici nu-ti imaginezi.

Eu cand am fost mica, am fost invatat de ai mei ca tre` sa respect oamenii mai in varsta. Acolo nu s-a auzit de asa ceva. Se injura, se spurca, legea junglei 🙂

Probabil oamenii astia tot acolo vor fi peste 10 ani, tot la Trw, injurandu-se unul pe celalalt.

Sincer, mi-e mila de ei. Poate nu e in totalitate vina lor ca au ajuns asa, dar e vina lor ca au ales sa mearga pe aceasta cale si ca se multumesc cu putinul pe care-l au.

Adevarul e ca a fost o experienta, nu neaparat placuta, faptul ca am lucrat aici. Am cunoscut si oameni buni (putini) care merita tot respectul pentru ceea ce fac.

Deja m-am afundat prea mult in acest subiect si am inceput sa o deviez. Ideea este ca in locul in care am lucrat eu am vazut oameni de cea mai joasa speta si nu mai vreau in viata mea sa fiu inconjurata de astfel de oameni.Mi-a ajuns.

M-a luat foamea, ma duc sa mananc,

PIS.

27 de gânduri despre „Sa vorbim de respect.

  1. „oameni ignoranti care se cred atotstiutori”….asta nu e ceva iesit din comun…se poate generaliza la intreaga natiune mioritica…stim cu totii ca romanul „se pricepe” la orice. Cat despre aspiratiile domnului viitor sofer de tir…probabil ii place turismul:)

  2. „Visul lui e sa devina sofer pe tir!!!!! La 20 de ani!!! Bai!! Mi se pare aberant.”
    Să nu ţi se pară. Cineva trebuie să facă şi muncile astea.
    Imaginează-ţi dacă absolut toţi oamenii din lume ar avea vis să fie doctori, avocaţi, specialişti în rachete, directori de companii şamd… Am avea o lume în care o groază de oameni ar fi deprimaţi că nu pot mai mult decât a fi un amărât de şofer de tir.
    Pe lumea asta există şi prostie… sau mai bine zis înzestrare mai puţină. Pentru aceia cu înzestrare mai puţină există acele munci ca şoferi de tir şi mai ştiu eu ce. Şi le aduce şi lor satisfacţie. Fiecare cu satisfacţia lui.

    • Multi vor sa ajunga doctori, dar asta nu inseamna ca vor ajunge. Ideea e ca acest copil nici macar nu spera, e deja resemnat cu viitorul lui. Nu lupta pt ceva mai bun, nu-i pasa…e trist.

      • Satisfacţia în viaţă nu vine întotdeauna dintr-un job bun (adică ce se consideră bun, dpdv financiar şi social, că deh, omu tre să se fălească direct sau indirect cu ceva) sau o carieră. Dacă pentru el asta reprezintă o satisfacţie… S-a lăsat de facultă, deci capul nu prea îl duce la chestii mai complexe. Pentru cei ca el, satisfacţia vine din alte locuri. Poate şi din şoferie.
        Consider că e mai important ca în viaţă să fim împăcaţi cu noi înşine, cu ceea suntem. Nu să ne dorim tot timpul mai mult decât putem. El o încercat, nu o putut, nu o vrut, nu i-o fi plăcut. Acum probabil îşi doreşte ce poate.

  3. ahahaha. ce ma bucur ca nu mai lucrezi. o sa ai mai mult timp liber si poate chiar o sa te vedem mai des :>
    legat de ce-ai scris tu aici…eu nu ma mai mir. fiecare cu cat il duce capu’. si are dreptate golby. ceea ce-mi aduce mie satisfactie, poate sa nu-ti aduca si tie. poate tipului aluia cu tiru, chiar ii place sa conduca :)) si pe langa asta o sa si vada multe tari. na, asta-i aduce lui satisfactie. 😛
    si apropo de „pis”. inca unu si te tai :))
    :*:*

  4. Mai putin si imi dadeau lacrimile. Ai vorbit ca un adevarat MLM-ist 🙂 .
    Pai ce sa zic de vitorul sofer. E simplu. Nu are un vis mare. Adica chiar nu trage pentru a realiza ceva maret. Pentru ca daca ar avea, ar face niste calcule si ar vedea unde se situeaza. Oricum succesul nu este doar destinatia finala, ci este si drumul pe care il parcurgi pentru a il obtine. Fie ca este astronaut, sofer de tir, miner sau alte domenii de activitate .

  5. Am citit din intamplare articolul asta. Acum stau si ma gandesc a cui e greseala mai mare. A celui ce vrea sa conduca tirul (el fiind limitat de capacitatile sale dupa cum consideri tu) sau tu (un om ce pretinde ca e inzestrat) ,ce ai vrut sa lucrezi acolo? Inteleg ca esti studenta si ca ai nevoie de bani, cu totii avem. Dar de ce ai ales sa lucrezi tocmai acolo? De ce nu te-ai angajat in domeniul in care studiezi? Nu crezi ca judecata ta e putin cam individualista si manata de un oarecare complex de superioritate? Te-am pus putin pe ganduri? Acum stai si cugeta la motivele care au dus la atitudinea ta complexata si individualista, manata de o pozitionare superioara a propriului eu. Astept un feedback.

    • Nu am ales sa lucrez acolo. De fapt, nu am avut de ales. Pe moment a fost singura solutie si nu vreau sa intru in detalii. Cat despre complexul de superioritate de care vorbeai, sincera sa fiu, chiar ma simt superioara fata de unii oameni care lucreaza acolo si chiar nu vad nimic rau in asta. E bine sa-ti cunosti potentialul si limitele.

      Si acum mi-am adus aminte: cum ai reactiona daca un om te-ar intreba ce e ala sinonim?

      • Cum sa reactionez? La fel cum am reactionat cand altii m-au intrebat ce e ala mouse. Le-am raspuns politicos si le-am explicat ce e. Nu crede ca lipsa de cunoastere e „sinonim” cu lipsa inteligentei. Sunt miliarde de oameni care sunt lipsiti de educatie elementara. Judecandu-i si desconsideranu-i, nu ajuti cu nimic. Daca ai adopta o atitudine constructiva si creativa , incercand sa iti aduci aportul in educatia lor precara , ai face un lucru mai maret. Daca tu te consideri superioara, sa stii ca nu e o regula ca acest lucru sa fie considerat si de ceilalti. Cat despre viitorul tirist, nu spun mai mult de: Fiecare e liber sa isi aleaga soarta, iar daca alegerea e facuta de asa natura incat ceea ce va face sa ii satisfaca si o placere, cu atat mai bine. Si despre cel ce te-a intrebat ce e un „sinonim”, as avea si eu o intrebare: In ce functie era el acolo si ce pregatire avea?

  6. Nu poti sa faci absolut nimic constructiv cand omul e ignorant. Cand la 20 de ani ai 2 copii si muncesti intr-o fabrica nu putem vorbi de lipsa de educatie, vorbim de prostie si inconstienta. In ziua de azi si mai ales daca stai intr-un oras ca Timisoara, ai parte de educatie elementara, dar daca esti prea ocupat cu chiulitul din clasa a 6-a si fumatul in spatele blocului la 14 ani, e tot lipsa de educatie? Cand te lauzi ca parintii lucreaza in Spania pt tine si ca pe tine te doare-n cur de ei si ca tu lucrezi intr-o fabrica de plictiseala, e tot lipsa de educatie? Si exemplele pot continua. Nu sunt cea mai rabdatoare persoana din lume si nici „de treaba”, dar toate astea ma fac sa cred ca e PROSTIE, IGNORANTA.
    Ai dreptate cand spui ca fiecare isi alege soarta, dar mintea mea nu intelege de ce cineva ar alege mediocritatea. Nu inteleg de ce cineva nu ar vrea sa cunoasca mai mult, sa faca mai mult, sa-si doreasca mai mult pt el.

    Si raspunsul la ultima intrebare: tipul cu sinonimul era un muncitor. Nu avea o functie importanta.

  7. Referitor la „mediocritate” : Ce-ti doresti tu de la viata si in ce pozitie sociala vrei sa iti duci traiul? Vei deveni presedinte de stat, academician, geniu, ilustra personalitate culturala? Nu cred ca mediocritatea e un raspuns la ce spui tu. Daca omul e multumit cu statutul si pozitia lui, de ce sa il judeci? Poate ca pentru el, sa aiba 2 copii la 20 de ani, e o realizare, la fel cum e si job-ul de la TRW. Nu percep ce fel de rationamet logic folosesti cand judeci lucrurile astea. Nu crezi ca atitudinea ta repulsiva e manifestarea propriilor frustrari? (e doar un punct de vedere). Stau si ma intreb cum iti judeci tu propriile esecuri. Tot dupa aceleasi principii? Sau, in statutul tau superior nu sunt esecuri?

  8. Ce parere gresita ti-ai facut 🙂 Si-mi place ca discutam despre principii. Ca ale tale sunt mai bune, ale mele scartaie si nu vom ajunge la nici o concluzie. Discutia poate continua la infinit.
    Este evident ca am ajuns sa gandesc asa datorita unor intamplari prin care am trecut sau mai bine zis, peste care am trecut.
    Ei nu-i acuz pe oamenii astia, nu-i judec. E parerea mea. Nu pot sta in fata lor si sa fiu o ipocrita. Sa ma prefac ca e ok ceea ce se intampla.

  9. Postarea este mai veche, dar eram curioasa sa citesc pareri despre TRW. sa inteleg ca ai facut parte din personalul TESA? nu ai gasit nici printre ei persoane inteligente de la care sa inveti cate ceva si cu care sa colaborezi ok?…m-ai pus pe ganduri…

  10. Si cum anume te-ai lasat de munca? Ti-ai depus demisia in scris cu 15 zile inainte sau pur si simplu te-ai prezentat la biroul de Resurse Umane si ai spus ca vrei sa iti desfaci contractul de munca din ziua respectiva?

Lasă un răspuns către Marius Anulează răspunsul