Iti cunosti vecinii?

Eu sunt din Timisoara. Am locuit pentru un an de zile undeva in zona Dacia. Imediat dupa revolutie, ne-am mutat in Bucovinei unde stau si acum.  Stau de mai bine de 22 de ani in zona asta si nu mai cunosc pe nimeni.

Am copilarit aici si a fost o vreme in care ne stiam toti. Nu doar cei care locuiam in bloc. Ii stiam si pe cei din blocurile vecine, ba chiar si pe cei din cartierele alaturate. Si ce fotbal se mai incingea dumnica dupa-masa in locul in care sunt puse acum garajele. Si existau rivalitati intre cartiere si echipele de fotbal aveau si majorete. Vai, frumos mai era!

Acum, nu mai stiu pe nimeni. Majoritatea s-au mutat sau au viata lor. Cu cei care au ramas aici ne mai aruncam cate un „ciao” rece si ne vedem de treaba. Rar schimbam mai mult de doua propozitii si daca se intampla asta e probabil din cauza ca suntem prinsi cateva minute in acelasi loc, vrem nu vrem.

Bineinteles, au venit si altii noi in bloc. Chiar zilele trecute ma gandeam sa intru in vorba cu o vecina care parea destul de simpatica de la departare. Nu a binevoit nici macar sa-mi raspunda la salut. A scos un „ciao” chinuit de parca i-as fi cerut bani imprumut. Sunt chiar atat de antipatica?

S-au schimbat vremurile. Stiu. Si, totusi, de ce e atat de greu sa mai formezi relatii noi, sa intri in vorba cu cineva necunoscut care sta vizavi de tine? Ne avem ca friends pe Facebook si cand ne intalnim accidental in scara blocului ne uitam unii la altii timizi, speriati si ne vedem de treaba.

Apropo, mai merge faza cu cerutul unei cani de zahar de la vecinu`? Am un feeling ca nu.

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Iti cunosti vecinii?

  1. Cunosc sentimentul, dar habar n-am ce s-a intamplat, de ce au devenit asa.La mine e mai rau, fostii colegi de clasa au devenit antipatici.Un lucru e clar: generatia nascuta dupa 2000 vine din urma, sa vedem atunci ce-o mai fi. 🙂

  2. Din pacate, cred ca asa se intampla peste tot.
    E trist, pentru ca alaturi de prietenii din copilarie ai primele experiente in viata, iti formezi primele pareri, opinii, fie ele gresite sau nu.
    Ceea ce chiar nu inteleg eu.. Este ca aud foarte multa lume, extraordinar de multa lume nemultumita din cauza asta. Este foarte posibil ca si prietenii nostri din copilarie sa simta la fel.
    Si atunci, de ce continua raceala asta?

  3. Cred ca modul in care ar merge faza cu cerutul unei cani de zahar ar fi urmatorul:
    1. Faci un eveniment pe feisbuc in care anunti in detaliu ce urmeaza sa faci, cu linkuri, poze, surse de documentare. Doar e treaba serioasa, nu ne jucam.
    2. Dai „invite” la toti vecinii.
    3. Vezi care da „join” sau cum se mai cheama acum cand dai „attend” si ZBANG cu mesaju’ pe feisbuc si in secunda 2 ai sunat la usa.

    CLAR?

    :-))

    Solutia nu e testata de mine, si daca incerci asa ceva acasa nu imi asum nici o responsabilitate, io fac experimente in gand, cam ca nenea ala de scotea limba si avea frizura electrocutata :-))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s