Usurinta cu care ne batem joc de munca altuia

Cand te paste nebunia insotita de o mancarime acuta provocata de o intrebare ce nu-ti da pace, trebuie sa scrii pe blog si sa lasi ca lamurirea sa vina de la oameni.

Lamuriti-ma voi, oameni buni, de ce un sportiv de performanta (fie el fotbalist, voleibalist, handbalist, gimnast etc.) este facut automat prost daca nu stie sa citeze din Schopenhauer, iar un om care nu are nici o abilitate sportiva si sta toata ziua savurand shaorma este considerat normal? Cam cat de greu poate fi de inteles ca cele 8-10 ore petrecute intr-o salata de antrenament nu-ti mai lasa timp si nervi pentru filozofii de viata? De ce e atat de greu de crezut ca munca si instabilitatea pot fi greu de suportat, iar satisfactiile sportive vin cu grele sacrificii? De ce nu ne gandim de doua ori inainte de a spune ca un sportiv e prost doar pentru ca nu a stiut sa conjuge verbul a trolla?

Bineinteles, exceptie fac personajele din lumea sportului care adora sa fie subiect de tabloid mai mult decat munca.

Anunțuri

2 gânduri despre „Usurinta cu care ne batem joc de munca altuia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s