Fetelor, voi de unde va cumparati incaltaminte?

Articolul asta intra in categoria Balarii de femeie

Intr-o lume perfecta, n-as fi scris niciodata un articol despre incaltaminte pe blog. Dar disperarea a atins cote maxime. Asa ca, daca vrei sa ma termini psihic, trimite-ma la shopping!

Magazinele specifice din Timisoara tind sa scoata la vanzare doar sclipiciuri, briz-brizuri, paiete, incaltaminte cu pietre de te orbesc la primele raze ale soarelui si in culori atat de turbate incat nu cred ca i-as putea asorta vreodata la imbracamintea mea.

Eu sunt genul ala care se plimba mult pe jos si-mi place. In consecinte, am nevoie de niste balerini simpli si comozi cu care sa pot perinda tot orasul fara sa ma plang de durere de picioare. Acceasi regula se aplica si la ghetute, pantofi si orice alt tip de incaltaminte.

Ieri am ajuns in incinta mall-ului cautand disperata o pereche de balerini simpli, fara catarame cat China si fara pudra de zane. SIMPLI. M-am plimbat aproximativ doua ore fara nici un rezultat. Aceeasi treaba am patit si cand am vrut sa-mi cumpar cizme. Pur si simplu nu gasesc un magazin care sa-mi satisfaca gusturile.

Asa ca, eu vin si va intreb: voi de unde va cumparati incaltamintea? Mi-e imposibil sa cred ca toata lumea umbla cu papucei sclipiciosi, asa ca poate ma salvati de orele pierdute degeaba.

Reclame

Cateva chestii despre Joseph Gordon-Levitt

Pe langa Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt este noua pasiune a domnisoarelor din toata lumea. Nu stiu cati il cunosc dupa nume, dar va spun pe unde a aparut: 500 Days of Summer, Inception, 50/50, The Dark Knight Rises, Premium Rush si imediat, Looper.

Joseph Gordon-Levitt are un frate care a decedat in 2010. Dupa intamplarea asta, el a facut un proiect (HitRecordJoe) in care permite artisitilor din toata lumea sa se promoveze gratis si in acelasi timp sa si castige bani. Omul stie sa cante, a jucat in piese de teatru si apare in filme tot mai bune si ofera prestatii tot mai convingatoare. Regizeaza scurt-metraje si primul a fost in 2009, Sparks, care a si fost selectat la Sundance Film Festival. In 2010 a facut Morgan and Destiny’s Eleventeeth Date: The Zeppelin Zoo si in momentul de fata are o multime de alte proiecte.

Bun. Acum sa va spun cum sta treaba si unde doream sa ajung. Eu sunt prima care l-a iubit pe Joseph Gordon-Levitt inca de cand l-am vazut in 10 Things I Hate ABout You si Havoc, prin 2005. Eu am pus ochii pe el si am zis ca omul e talent pur. Apoi mi-a confirmat sperantele prin rolul din 500 Days of Summer, urmat de Inception si apogeul, 50/50. Ca dovada a talentului maret, in 2012 are 3 mari filme pe marele ecran: Premium Rush, Looper alaturi de Bruce Willis si pe finalul anului e programat sa apara Lincoln in regia lui Steven Spielberg si alaturi de marele Daniel Day-Lewis.

In 2013 va aparea in rolul unui don-juan dependent de sex alaturi de Scarlett Johansson. Tot ce sper e sa arate macar la fel de multa piele ca si Michael Fassbender in Shame.

Nu stiu exact care a fost scopul articolului. Probabil am vrut sa ma laud ca am fler cand vine vorba de actori tineri si ca merita sa-i luati filmele pe rand si sa i le vizionati in cazul in care cautati sa vedeti ceva bun. Eu ma pun sa urmaresc Hesher pentru ca imi scapase printre degete si pentru ca mi-a fost recomandat de gurul filmelor, Richie 🙂

PS: Urmariti dupa continuare un spot de milioane 🙂

Citește în continuare

Johnny D. implineste un an

De cand eram doar o pustanca mi-am dorit un animalut de companie. Eram genul ala de copil care atunci cand ajungea la tara se baga in coliba cainelui si dormea cu el daca se putea. La fel mi se intampla cu pisicile. Ma culcam devreme doar ca sa pot baga pe furis motaneii in casa pentru ca, bineinteles, toti dormeau cu mine.

Imi aduc aduc aminte de o intamplare cu prima pisica pe care am iubit-o tare mult. O chema Mititica si fatase 6 puieti. La nici doua saptamani zacea moarta intr-un sant din fata casei. Dupa ce am plans-o ore intregi, mi-am adus aminte de puiuti. I-am luat si i-am ascuns in podul casei pentru ca daca i-ar fi gasit bunicul meu mai mult ca sigur ca nu ar mai fi avut multe zile. Ii acopeream si ii hraneam bagandu-le botul in laptic cald, iar ei isi lingeau laptele de pe blanita. Asa am reusit sa cresc primii mei puisori de pisica si sa ma indragostesc de animalele astea ca o nebuna.

Dupa intamplarea povestita, ca orice copil nebun, mi-am batut parintii la cap luni intregi sa-mi ia un animalut. Nu conta rasa, nu conta culoarea si nici macar daca era una handicapata. Imi doream un animalut blanos de care sa am grija, pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca. Dar ai mei nu erau cei mai deschisi cand venea vorba de animale in casa. Intotdeauna existau motive: ba e apartamentul prea mic, ba nu avem timp de el si-l chinuim, ba ca face mizerie, ba ca nu voi avea grija de el si asa mai departe.

Anul trecut, in iarna, am ajuns in Cluj si a fost prima experienta alor mei cu o pisica in casa. Bineinteles ca s-au topit de dragul ei si asa am avut un motiv numai bun de a adopta prima mea pisica. Tin minte ca erau in Arad cand am primit telefon din partea unui prieten ca sa-mi spuna ca a gasit un pui de pisica, slab, jegos, ragusit si negru. Atat i-am zis”adu-l ca-i al meu” si al meu e pana in ziua de astazi, iar ai mei s-au indragostit de ghemotocul negricios la prima vedere.

Nu stiu cata experienta aveti voi, cititorii mei, cu animalele in casa, dar pot sa va spun cu mana pe inima ca vietatile astea iti fac viata mai frumoasa si-ti imprima un zambet pe fata atunci cand te astepti mai putin. E adevarat ca mai fac mizerie, dar si noi, oameni mari, facem asta. E adevarat ca in momentul in care ai adoptat un sufletel ai automat o anumita responsabilitate fata de el, dar asta te face mai bun sau cel putin asta consider eu. Pe langa toate astea, familia mea e mai apropiata ca niciodata si totul i se datoreaza unui pui de pisica, slab, jegos, ragusit si negru 🙂

Johnny D. implineste luna asta un an. Asa ca, toata luna octombrie este mare sarbatoare la mine-n casa. Pentru ca veterinarul nu a stiut sa-mi spuna o data aproximativa in care s-a nascut cel mai frumos pisic din lume, am zis sa-l chefuim toata luna pentru ca merita. Astept sa dea o bere 🙂

La multi ani, Johnny!

Vine o vreme…

Exista o vreme in viata tuturor in care trebuie sa ia in seama spusele celorlalti. Vine acea vreme in care trebuie sa renunti la gesturile de copilita si la hainele de fetita pentru a fi luat in serios cu adevarat. A venit acea vreme in care trebuie sa-l las in pace pe Johnny Depp ca sa-si vada de adevaratul lui „divort” si sa devin eu, Andreea Ciobanu.

Mi-e greu sa renunt la Deea si la Depp. Sunt mai mult decat doua nume pentru mine. Au facut parte din momentele mele de tranzitie si au facut parte din personalitatea mea. Acum, simt ca pierd o parte din mine, dar, probabil, castig alta, una pe care ar trebui sa o cladesc azi si sa o port cu mandrie mai tarziu.

De ieri sunt Andreea Ciobanu pe Pinterest si pe Facebook. Azi pe Last.fm, Path, Instagram si Youtube. Maine voi fi Andreea Ciobanu si pe Twitter si, intr-un final, pe blog. Ma asteapta o schimbare de care mi-e putin teama pentru ca, deocamdata, simt ca nu ma regasesc. Sper sa fie de bun augur.

PS: Mai mult ca sigur nu am nici o legatura cu alte persoane care au acelasi nume de familie ca si mine. Va asigur, suntem multi ciobani in Romania