Nu voi intelege niciodata atitudinea romanilor fata de doctori. Ii hulim la fiecare ocazie, ii detestam, ii facem inapti, dar le dam mita de fiecare data cand ajungem pe mana lor pentru ca asta se intampla de obicei cand starea noastra e grava. Asteptam sa faca un miracol si indiferent daca reusesc sau nu ii mai injuram o data ca sa fim siguri. Doar asa ne-am invatat.
Romanul nu s-ar duce la doctor numai atunci cand nu mai poate sta pe picioare. Ala e singurul semn care-l face sa ceara ajutorul. In rest, stam cu dureri care ne intuneca judecata sperand ca Dumnezeu executa rapid un miracol si ne vom insanatosi subit. (Mai bine ai pupa niste moaste. Cica efectul ar fi garantat.)
Din nou, nu voi intelege niciodata oamenii care stau bolnavi, se plang toata ziua, iar cand le recomanzi un medic se uita la tine de parca i-ai fi injurat de mama, iti raspund raspicat „ca nu au ce cauta acolo” de parca i-ai fi trimis la o colonoscopie fara anestezie.
Stiu ca sistemul medical din romania are multe bube, dar stand acasa si plangandu-te in continuu nu-ti face ca durerea de la inima sa dispara, ci doar ii exasperezi pe cei de langa tine sau ii ingrijorezi si mai tare. Asa ca, data viitoare cand simti ca mana stanga iti amorteste, ca ametelile sunt prea dese sau ca junghiul din spate nu mai vrea sa plece, gandeste-te cand ti-ai facut ultima data toata analizele, cand ai fost la un control amanuntit, aseaza-te in pat, roaga-te la Sfantul Sisoe si asteapta sa se intample un miracol. Sa ma anunti daca a functionat.
Deea`s blog 