Pentru ca o lene rusinoasa m-a acapat in acest weekend, abia astazi am reusit sa scriu despre ultima zi a festivalului ZFANG, singura in care am si fost. Putin rusinata, va scriu despre Aventurile Printului Achmed, un film de lung metraj care a incantat o sala plina la BCUT mai bine de o ora.
Aventurile printului Achmed este o animatie realizata cu siluete decupate pe care-si pune amprenta Lotte Reiniger, scenarista si regizoarea umbrelor insufletite. Aparut in 1926, Aventurile Printului Achmed devine cea mai veche animatie de acest gen care a reusit sa supravietuiasca pana astazi printre noi.
Prima mea intalnire cu o astfel de creatie a fost in ultimul Harry Potter cand lui Harry, Ron si Hermione le este povestita balada celor trei frati. Bineinteles, in perioada 3D-ului astfel de animatii sunt realizate digital. Tocmai asta a reusit sa-mi indrepte atentia catre Aventurile Printului Achmed. Tot ce am vazut proiectat au fost siluete decupate cu manuta proprie de Lotte Reiniger si inchegate cu grija intr-o poveste care a reusit sa smulga zambete de la cei mici si i-a minunat pe cei mari.
Die Abenteuer des Prinze Achmed are ca sursa de inspiratie basmele 1001 de nopti si, desi povestea este destul de previzibila, sunt convinsa ca in anul in care a aparut a fost deliciul publicului. Animatia nu este comericiala si tocmai din aceasta cauza nu te face sa-ti doresti sa o revezi in nestire, dar ,cu siguranta, vizionarea ei a fost o experienta interesanta si memorabila. Cei care au ajutat ca seara sa devina una cu adevarat fermecatoare au fost baietii de la Makunouchi Bento care au realizat coloana sonara si nu s-au multumimt cu atat. Au venit in aula bibiotecii si ne-au cantat-o live. Ei, acum intelegeti de ce ZFANG a fost o experienta unica?
Astea fiind zise, le doresc baietilor de la Marele Ecran cat mai multe evenimente de film minunate si ma bucur din suflet ca au parte de sustinere, iar voluntarii nu intarzie sa apara de fiecare data cand se organizeaza ceva frumos in Timisoara. Poate ma voi afla si eu printre ei intr-o zi. Cine stie?
Despre aceeasi treaba a scris si Bloodie.
Deea`s blog 
Chiar a fost interesant. Mie mi-a plăcut tare mult ca imagine și sunet :D… povestea, după cum spuneam, mai ”aladină” ea așa.
PS: Fain căluț! :))
Ma bucur ca ai venit cu noi si mai tre` sa iesim asa pt ca a fost o seara memorabila din mai multe motive.
PS: tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm !
Bine zis poveste „aladina” 🙂 Daca nu era Aladin si lampa lui..
Ne bucuram ca sunteti multumiti de experienta.. speram sa mai repetam miscarea.
Noi abia asteptam urmatorul eveniment!
Pingback: Vine toamna-n Timisoara cu alaiul ei, cu Plai cu tot! « Deea`s blog