Am un iubit minunat. Ma iubeste, ma respecta, ar face totul pentru mine. Si cateodata nu-i de ajuns. Cum se face ca nu pot fi ceea ce-si doreste desi el imi ofera totul?
De ce simt ca nu merit ceea ce mi se intampla? Adica, „de ce” nu ar fi cea mai buna intrebare. Cum se face ca exact eu am un om atat de minunat langa mine si cateodata sunt atat de proasta incat nu-l observ? De ce va fi oare nevoie ca sa casc ochii mari si sa realizez ca o persoana ca el nu o sa mai intalnesc? Cred ca genul acesta de oameni ii intalnesti o data in viata, iar daca dai cu piciorul acestei sanse, pai, te-ai cam ars!
Tot ceea ce fac in relatia cu el simt ca e un pas gresit, un pas inapoi. De ce nu il pot aprecia asa cum ar trebui, asa cum ar merita?
Probabil post-ul asta reprezinta doar o frustrare de moment. Imi va trece pana maine gandul asta, dar revine de multe ori atunci cand ma astept mai putin.
Titlul post-ului e „zece” pentru ca el e un om de nota 10(zece) si ascultam Florin CHilian – Zece.
Ma bag inapoi la Desperate Housewives. Poate asa revin cu picioarele pe pamant sau poate ca acum sunt pe pamant si in cateva momente imi iau zborul…iar.
Deea`s blog 
draga mea,nu sunt o studenta la pshihologie,sau poate nu merit sa ti ofer un raspuns la intrebarile tale,dar voi incerca,se zice ca undeva ,langa apartamentul unei familii cu doi copii,crescuse un pom,la inceput daduse roade,dar desi asa de mare cum era el,nu mai aducea nici un rod.Intr o dimineatza tatal familiei ,cu o ceasca de cafea in mana,privi trist pomul uscat din fatza blocului,lua cuvantul si spuse familiei lui ce erau asezati cu totii la masa:v a trebui sa tai acest pom,nu mai aduce roade,si ne umbreste aici degeaba.Ambii baieti ai acestui om au sarit in sus speriati implorandul pe tata sa nu taie acel pom.Baietzii coborau mereu noaptea prin acel pom,si daca tatal le taia pomul nu mai puteau scapa.Asa ca fara sa fie vazuti au pus in acel pom mere artificiale.A doua zi tatal se prapadi de ras vazand pomul,pentru ca acel pom facea pere,iar acum el vedea mere.Asa si noi incercam mereu sa facem din ceva un altceva,daca tu simti ca barbatul de langa tine este de nota zece,atunci in tacere incearca sa vezi lumea prin ochii lui,uneori ne dorim ceva mai special decat pe cel acela pe care il avem,dar cu sigurantza ca fara iubirea celor de nota zece nu am mai fi noi iubite si apreciate.Prinde radacini in dragostgea lui,ca sa infloresti si sa fii fericita,si sa umpli si tu ca si el totul in jurul tau de parfum,si raspandeste tuturor ceea ce tu ai ,caci tu ai dragostea lui,si dragostea e eterna,nu are sfarsit,sunt ochii si inima oamenilor inselatoare si ne fac uneori sa vedem lumea altfel,lasa pacea din barbatul tau sa ti fie voalul care te acopera de aceasta lume rea,si bucuria care el ti o ofera sa fie fardul cel mai perfect pe fatza ta,iar credinciosia voastra sa va fie imbracaminte ,pe lungile carari ale iubirii.Tin in mod special sa te incurajez,sa apreciezi si sa disfruti ,si sa te hranesti cu ceea ce ai.Spui ca uneori nu e de ajuns ce ti ofera ,atunci pentru ca sunteti un cuplu,aseazate langa el,lucreaza cu el in dragostea voastra ca sa fii multumita de ceea ce ai .te imbratiseaza prieteneste:ELIZA
:*
„Cum se face ca exact eu am un om atat de minunat langa mine si cateodata sunt atat de proasta incat nu-l observ?”. Proabil te exprimi greşit, îl observi. Ori ai un complex legat de tine însăţi în relaţii ori pur şi simplu nu te poţi mobiliza să poţi funcţiona aşa cum ar trebui/ai vrea/se presupune într-o relaţie. Aşa sunt şi eu. Se numeşte lene, mai pe româneşte putoare. Putoarea de a funcţiona normal.
S-ar putea sa-l apreciezi dar sa nu-l iubesti?
s-ar putea sa il apreciezi dar sa nu-l iubesti? la fel zic si eu…
As vrea si eu sa stiu ce simt, dar deocamdata ma simt minunat langa el 🙂
:))))))..pot sa rad putin…cine e acel om?:P
e mos craciun 😀
🙂
hai tu k nu i grav..dak e de nota 10 nu inseamna k e si cel potrivit pentru tine…
am gasit clipul asta vechi si prafuit pe care l-am facut o data ca niciodata si credca se potriveste perfect cu topicul 🙂
da,.. cred ca si prietena mea are aceeasi problema :))
Sa stii ca si eu cred ca prietenul tau este de nota 10 daca nu ti-ai luat inca o batalie….i mean seriously….cum plm sa scrii asa ceva si sa stii ca el poate sa citeasca? Vai cat am ras. Haica am glumit la partea cu „batalie” nu as lovi in viata mea o femeie dar sa fi fost eu in locul lui doar zile fripte aveai cu mine dupa o asemenea capodopera literara pe care o ai tu expusa aici in vazul lumii.
De sfatuit nu am ce sa te sfatuiesc. Daca esti curioasa insa iti pot povesti si eu ceva din experienta mea. Am avut si eu un om langa mine care vedea totul si orice in mine. Eram cel mai deosebit pentru ea. Dupa 3 ani impreuna ei inca ii batea inima tare cand o luam in brate sa o sarut, in timp ce pentru mine sentimentul acesta disparuse de ceva vreme. Se purta super cu mine , facea orice pentru mine iar mie ca un porcusor nici imi pasa. Si faza tare este ca acum cand ma gandesc la trecut imi dau seama ca nu as fi facut nimic diferit. De ce? Pentru ca desi era o persoana de nota 10 , nu era ea cea potrivita pentru mine. Pentru ca nu avea acel ceva care sa ma faca sa imi bata si mie inima tare doar cand o vad. Cred ca majoritatea relatiilor dupa o perioada mai lunga de timp se transforma in ceva gen respect reciproc dar dragostea lipseste cu desavarsire. In situatii de genul acesta eu prefer sa „bail out” desi nu este nevoie pentru ca am ajuns atat de skilled in domeniul „relatii” incat sa recunosc inca de la primele 2 intalniri daca este posibil sa simt ceva pentru persoana respectiva pe termen lung sau nu. Asa ca singurul sfat cel mai bun pe care ti-l pot da este sa iti antrenezi si tu instinctele de spiderman mai bine ca sa recunosti pe viitor unde este potential si unde nu. In sensul ca sa iti dai seama daca flacara o sa mai arda peste ceva timp sau nu. Iar daca nu , ce rost are sa te implici din start?
Bafta multa in continuare sa il gasesti pe fat frumos care sa te faca sa te simti exact cum vrei tu si nu dispera , crede-ma pe cuvant ca exista asa ceva out there.
Nu-l mai vreau pe Fat frumos 🙂