Am un iubit minunat. Ma iubeste, ma respecta, ar face totul pentru mine. Si cateodata nu-i de ajuns. Cum se face ca nu pot fi ceea ce-si doreste desi el imi ofera totul?
De ce simt ca nu merit ceea ce mi se intampla? Adica, „de ce” nu ar fi cea mai buna intrebare. Cum se face ca exact eu am un om atat de minunat langa mine si cateodata sunt atat de proasta incat nu-l observ? De ce va fi oare nevoie ca sa casc ochii mari si sa realizez ca o persoana ca el nu o sa mai intalnesc? Cred ca genul acesta de oameni ii intalnesti o data in viata, iar daca dai cu piciorul acestei sanse, pai, te-ai cam ars!
Tot ceea ce fac in relatia cu el simt ca e un pas gresit, un pas inapoi. De ce nu il pot aprecia asa cum ar trebui, asa cum ar merita?
Probabil post-ul asta reprezinta doar o frustrare de moment. Imi va trece pana maine gandul asta, dar revine de multe ori atunci cand ma astept mai putin.
Titlul post-ului e „zece” pentru ca el e un om de nota 10(zece) si ascultam Florin CHilian – Zece.
Ma bag inapoi la Desperate Housewives. Poate asa revin cu picioarele pe pamant sau poate ca acum sunt pe pamant si in cateva momente imi iau zborul…iar.
Deea`s blog 